Showing posts with label Maranello. Show all posts
Showing posts with label Maranello. Show all posts

Monday, 15 February 2010

Ferrari Day - Maranello (Second Round)

Share
Long time since I've written something around here. This seems to be the first post of 2010 so I'll use the occasion to wish you all Happy New Year and if you feel this came too late, consider it a Happy New Chinese Year!

So, seems like I'm back online writing on popular demand of my hardcore fans and, for the rest of you people who thought I might be dead and already in putrefaction state at this time, I just want to say that I was pinned down with the exams at the University; session just ended Friday so in the next weeks I'll be poking you with some new subjects.

First subject is my second visit to the Ferrari Museum in the city of Maranello, in Italy, near Modena and Bologna. I know my last post was written in Romanian and I am sorry for those of you who wanted it to remain that way, but some of the international folks that visit my blog were disappointed by the fact that they could only see the images and not be able to read the text; I hope that soon I'll be able to translate the first text into English too. In case you missed the story and images from my first trip to the Ferrari Museum in Maranello clickie-click here and if you're not Romanian at least enjoy the images.

A friend of mine had another friend visiting him in Italy and because he knew I am a big automotive fan he invited me along and that's the reason I went another time to the Museum, plus the fact that last August I bought a new camera and I wanted to try it out and the fact I knew that the administrators of the Museum change the cars from season to season; more precisely, if you go in May you will see some Ferrari models and if you go again in January you will see other models… And that's exactly what happened this time and that's why I went again.

From the beginning let me say that I totally skipped the Formula 1 area this time: there were some changes there, but Formula 1 cars seem to be the same more or less so, after seeing two LeMans Ferrari, I went directly to the street legal Ferraris. Honestly there is not much to say about them in words; it's a car Museum not a science or history museum so I'll just let the images talk for me. Hope you will enjoy them.



Ferrari 512M 1971








Ferrari 350 Can-Am 1967








Ferrari 208 GTB Turbo 1982












Ferrari 308 GTB 1975












Ferrari GTO 1984












Ferrari 430 Scuderia & Others






Ferrari 430 Scuderia Detail 1








Ferrari 430 Scuderia Detail 2








Ferrari 430 Scuderia Detail 3












Ferrari FXX - probably the biggest attraction of the Showroom considering that there are only about 30 of these in the entire world. As you all know from my previous visit to Maranello I am & will be the F-40 number one fan, but the FXX and it's smaller brother Enzo are also very impressive Ferraris...




Ferrari FXX Detail








Ferrari Enzo Detail








Ferrari Logo / Badge








Next automotive trips on the list are the visits to the Lamborghini, Maserati, Ducatti Factories & Museums all of them within a 100km radius from where I'm standing right now, so expect some interesting stuff in the next months.

Over & Out!

Thursday, 23 July 2009

Ferrari Day - Maranello

Share

Semestrul trecut, după aproape doi ani de stat prin Italia în sfârşit am ajuns la Maranello: fericire mare! Şi e destul de greu să consideri asta o reuşită când ştii că locul e la aproximativ 50 kilometri de Bologna. A trebuit să iau "dificila" decizie de a renunţa la două lecţii, dar pot afirma că a meritat.

Nu îmi mai complic viaţa să vă fac rezumate despre Enzo Ferrari şi despre brand şi etc etc etc. Googăliţi-l sau daţi un search pe Wikipedia. Drumul care duce la Maranello şi locul în sine nu e spectaculos – desigur nu sunt gropi în asfalt; dacă ai face abstracţie ca la fiecare 10 maşini care treceau, una era Ferrari, ai zice că eşti în oricare altă localitate rurală italiană (bineînţeles nu vă gânţiţi la Cuca Măcăii acuma… nici chiar aşa). Oraşul cred că trăieşte din brandul Ferrari: orice restaurant, orice benzinărie sau orice firmă pe care o vezi, chiar dacă nu are nici o treabă cu lumea automobilelor afişează minim steagul Scuderiei. Nu am precizat până acum, dar în caz că cineva încă mai are vreun dubiu, cât de mic, la Maranello produc Ferrari-urile. Aproape de centru e amplasat muzeul – cel pe care l-am vizitat eu. Foarte aproape este "Vechea fabrică" şi puţin mai înainte, tot în zonă este – evident – "Noua fabrică".

Ce te izbeşte în mod dramatic imediat ce intri în muzeu este Fan Shop-ul: o cană – 20 Euro, o şapcă – 30 Euro, un carneţel de notiţe – 5 euro, un model în miniatură – 200 Euro. Evident că nu am cumpărat nimic… Biletul e mai rezonabil: 11 Euro pentru studenţi, 15 în mod normal.

Cum intri, dai peste zona maşinilor de Formula 1. Sunt prezentate mai toate modelele de la începuturile mărcii până anul trecut. Pe lângă faptul foarte agasant că e "interzis să atingi", este interesant că au expus şi motoarele, aşa că pentru cei care se pricep, asta poate fi o lecţie din care să înveţi cum să îngrămădeşti 500 cp într-un motor de 1,6 litri, de exemplu. Tot în sectorul Formulei 1, sunt expuse câteva articole care au făcut istorie. Ce mi-a plăcut în mod special, de pe vremurile când încă mă mai uitam la această competiţie: cauciucul şi cupa lui Schumacher.





Cauciucul expus cu mare fală imediat cum intri în dreapta a fost cel utilizat la Marele Premiu din Suzuka în 2003, când, din câte îmi amintesc, Schumi nu a mai făcut a treia oprire la boxe şi a câştigat cursa şiiiii, dacă nu mă înşel şi campionatul mondial datorită acelei victorii. Cauciucul este efectiv măcelărit – ce vedeţi în imaginea ataşată nu este pământ, ci cauciuc topit. Trofeul mi-a plăcut pentru că am văzut şi acea cursă şi mi s-a părut interesant ca idee – în loc de cupă, un volan (câştigat tot de Schumacher la Marele Premiu al Catalunyei – Spania). Şi da, este cam jegos, probabil nu l-au curăţat de şampanie după ce s-au stropit pilotii la premiere...




De menţionat este faptul că, lăsând la o parte detaliile tehnice ale motorului, aerodinamica şi alte subtilităţi din astea, unul îşi poate da seama cum au devenit tot mai tehnologizate maşinile de Formula 1 doar uitându-se la volan: din ce în ce mai încărcat cu butoane şi butonaşe. Cele mai vechi formule expuse aveau schimbul manual, ca pe maşinile de serie, şi venind spre zilele noastre au ajuns să schimbe viteza apăsând butonul. Nu vreau să comentez dacă e bine sau nu pentru sport, dar evoluţia este uşor vizibilă chiar şi pentru persoane care nu se pricep la motoare.



Apoi mai este prezentat un model din primii ani ai lui 1900 la care a lucrat şi Enzo Ferrari, încă nu îşi luase lumea în cap şi lucra pentru FIAT – modelul F-2 care prindea 160 km/h. În camera alăturată acestui model sunt prezentate un Alfa Romeo şi un Maserati, probabil tot opere de-ale lui Ferrari.





O noutate absolută a fost Ferrari-ul în stil muscle car - nu îl mai văzusem niciodată.; de altfel, maşina avea număr de USA.




Însă paradisul era deasupra – nu în ceruri, ci la etajul 1. Prima maşină care te primeşte călduros este F-50-ul. De asta îmi amintesc că, pe lângă faptul că era foarte scumpă şi au fost produse foarte puţine, trebuia să fii foarte foarte precis cu plecarea de pe loc pentru că altfel nenoroceai motorul şi nu puţini au fost cei care, după ce au cumpărat maşina, au fost chemaţi de Ferrari la cursuri de "plecare de pe loc" ca să nu strice motoarele. Alături, stă falnic Enzo-ul: de-a dreptul impresionant văzut de aproape. O Testarossa care a făcut istorie în anii '80, un GTO – ceva mai vechi şi un California (ca şi design, mi se pare foarte comercializat, dar este reuşită).






În ultima cameră se odihneau doi monştri. Unul de curse care habar nu am ce tip este, poate vă dumiriţi voi din imagini şi preferatul meu absolut, ceea ce defineşte din plin brandul Ferrari după părerea mea – un Ferrari F-40. Ultimul model de care s-a ocupat unchiaşul Enzo (1987 maşina, el a murit în '88): un V8, 90 grade, 3000 cmc, 478 cp @ 7000 rpm. Era pur şi simplu superb. Pentru prima dată când am văzut unul live şi, cu toate că abia mă holbasem la un Enzo şi la un California cu toate dotările posibile înăuntru, tot bi-turbo-ul F-40 fără aer condiţionat şi muzică mi-a rămas în minte… şi bineînţeles preţurile exagerate de la Fan Shop…




După muzeu, am încercat să mă duc la pistă, dar din păcate accesul era interzis (notă: au şi pistă acolo – se numeşte Fiorano). Nu am reuşit decât să văd un Ferrari pe pistă prin gardul de protecţie într-un colţ şi după m-am cărat. În drum am trecut şi prin faţa "Noii fabrici" şi pe lângă siglă de remarcat este faptul că se vede "Galeria Vântului": este locul unde testează aerodinamica maşinilor.





Şi cam atât. Esenţialul sunt imaginile care sper să vă placă. Pentru pasionaţii care trec prin zonă, locul merită vizitat. Cheers!